Inert.

Sunt lucruri pe care le-as mazgali pe fiecare bloc 

Si sunt lucruri care nu le pot exprima in cuvinte . Ar suna patetic si infantil 

Iar cel mai greu e sa ii vezi pe cei dragi cum te privesc compatimitor.

Cum as putea sa explic sentimentul ce il gust cand vine vorba de el ?! 

La fel de bine nu pot deslusi faptul ca nu as dori sa il vad niciodata abatut si trist .

Inseamna asta ca trebuie sa renunt la al lui suflet pentru o perioada ?!

Daca eu nu ma pot descatusa de frica , nu trebuie ca el sa imi simta deznadejdea.

Poate am reluat in minte fiecare cuvant cand mergeam cu soarele in fata...

Poate vocea lui are o tonalitate naucitoare...

Si da , sunt convinsa ca intr-un fel sau altul cu ajutorul lui ma pot vindeca de trecut

Mi-a fost rusine la inceput de propria vulnerabilitate , de cumplita  idee ca voi sfarsi iar cu inima lui ..si nu voi stii ce sa fac

Nu astept aplauze pentru curaj si nici cuvinte de incurajare, nu vreau nici macar un ''stiam eu ca o sa fie ok''

Imi sunt indiferente comentariile cu iz de invidie 

Iar ce nu pot cere de la mine , nu voi astepta de la el

Nu doresc sa joace rolul de completare ...

Am invatat ca in fiecare relatie trebuie sa ai o parte de suflet pastrat doar pentru tine

Dar nu imi pot da seama de ce cateodata ......ma mananca frica.

La femme qui t`aime.

De ce beau ceai de tei cand in mine e o liniste desavarsita?
De ce simt o dorinta de nestavilit sa ma pierd in niste pijamale lejere din bumbac?
De ce ascult ritmuri usoare,digerabile?
Si daca ar fi sa imi transpun sentimentele in limba de foc a lumanarii tot ar fi mai agitata .
Nici eu nu stiu de gust din calmul de dinainte sau dupa furtuna .
Recogniscibile imi sunt trairile transpuse in scenariul dezlantuit de afara .
Poate in sfarsit s-au mutat vanturile naprasnice din mine....afara.
Si m-au lasat intr-un calm absolut.
Mi-am propus sa invat sa leg mai bine cuvintele , sa le dau o forma aparte , sa nu le mai las in forma bruta care imi curge din suflet .
Ah si daca macar o data as mai avea abilitatea nebuna sa le traduc frumos cum faceam candva .
Atunci cand mainile tale cantau sentimente frumoase si cand inca nu ajunsesem sa devin o parte din tine...lucru care ma dezgusta enorm .
Nu ar fi ca si cum ti-as dezintegra amintirea , doar ca mereu am crezut ca oamenii nu stau prea mult in loc .
Inconstient , inca din incipitul vietii cautam implinirea sufleteasca suprema , dragostea de nestavilit .
Insa cred ca stii foarte bine ca aceasta sansa ne-a fost rapita cand ne-a despartit Demiurgul in acea zi de toamna.
Cu miscari delicate ne-a desfacut fiecare nerv prin care comunica inima mea cu inima ta ..si plamanii tai cu ai mei .
Ne-a ratacit simtirile , alterandu-ne pentru moment constiinta.
Ne-a spintecat spatele , ne-a ucis simturile , azvarlindu-ne in cate un colt al lumii.
Si acolo am ramas pana azi .
Eu aici. Tu acolo .
Cand ne-am trezit , amandoi eram sub acelasi cer , neputand insa gusta din acelasi aer.
Rascolitor moment sa nu mai imi recunosc corpul , care fusese pana de curand altarul iubirii noastre.
Dar cine sa imi auda glasul cand urlam ca ma dor ranile ?Cine sa inteleaga al meu suflet care se pierduse in sangele ce-mi siroia necontenit din buze?
Eu aici.Tu acolo.

Asa e.

  ''Poti sa ai tot ce iti doresti , daca stii ce sa alegi '' . 

 

Si ei pretind ca dragostea doare.

Picioare.
Proaste prelungiri ce m-au adus pe mine printre muritorii astia infecti.
Cum se mai tara prin viata , cum plang ...doamne!
La inceput , eram doar carne , oase , purtand in mine o revolutie care se facea auzita din ce in ce mai tare.
Iar sunetul a devenit mai pregnant cu cat cresteam .
La un an , primele semne s-au facut remarcate prin incetarea evolutiei mele , de la suflet la trup .
De la trup la suflet au inceput sa-mi fie numarate zilele .
Ele saracele se duceau de mult , dar cine stia atunci sa imi citeasca in privire?!
Nu imi spuneau niciodata ca era posibil sa nu mai apuc urmatorul Craciun , nu imi amintesc decat setea lor .
Vai si ce sete . Le curgea dorinta prin colturile gurii , erau lihniti ...cu ochii fixi si gesturi grabite.
Isi repezeau cuvinte intre ei , devenind agitati cand starea mea se ameliora.
Animale dresate . Nenorociti .
Insa , cum in al meu corp protestul  se instalase , amenintand sa acapareze intreg teritoriul , au fost cerute masuri de urgenta .
Asa mi-au fost prezentati cei care au incercat extremul , cei care au refuzat sa accepte ideea ca poate firul vietii mele era scurt de la inceput.
Cumplit cum durea .....
Dar mana de pamant care suferea imi infecta si spiritul , iar din vina ei s-au dus multe razboaie interne.
Simteam cand aveau sa plece ai mei parinti .
Le vedeam zambetul care se ofilea si cum mangaiatul pe obraz devenea mai grabit si mai pregnant.
Incepeau sa comunice printr-un limbaj total necunoscut mie la vremea aia , pretinzand cu voce tare ca ei sunt nevoiti sa dea niste telefoane.
Nu stiam nici eu atunci de ce simteam cum ma rup toata si cum imi tremura buza de jos
Apoi...nu mai simteam nimic , imi inhibam zbuciumul prin a ma juca cu niste papusi ale caror brate purtau semne de dor .
Azi , am trecut peste .

Descarcare.

7 mai , aprilie , septembrie .

parca iti bati joc de mine de fiecare data cand viata nu te mai include si pe tine in programul meu !

2 ani jumate . acum 6 luni ma plangeam si ma incuiam in casa pe motivul ca 24 de ore imi pot permite sa ma rup de lume.

in toti anii astia asteptam sa ploua fraiere ...asteptam toamna , noi toamna ne intregeam...

si de fiecare data era  la fel . 

am ajuns sa ma indoiesc de toti , sa refuz sentimente pasnice pe motivul ca toate vor sfarsi printr-o tradare!

le-am cautat la toti defecte care in scurt timp .....da , au distrus inca din incipit .

mi-e frica ....imi e groaza ca si acum voi face exact aceeasi greseala

Teatru.

Si m-am indragostit de rebeliunea ta si aerul de artist .
Am crezut ca pot porni iar un vartej , sa sterg tot , sa elimin neplacutul si sa creez asa cum vreau eu ..sa-mi creez ...
Dar mi-am pierdut abilitatea de a  muta muntii din loc , mi s-au atrofiat toate simturile care ma conduceau spre o revolutie de sentimente .
Mi-am batut joc de prea multe inimi ca sa mai pot rupe inca una .
Poate rasul meu sau sclipirea din ochi te-au cucerit , dar nu e nevoie sa spui si tu ''adio'' ca sa ma ai .
Imi joc prea bine rolul sa ma las ranita , desi zambetul meu nu trada dezgustul care am incercat sa il ascund de tine.
Poate o sa avem parte unul de altul , atunci cand nu vor mai fi victime colaterale si cand eu voi invata ca nu trebuie sa imi asum suferintele nimanui.
M-am invinovatit degeaba pentru ca ti-am pus pe tava ce aveam eu mai bun
Asta mi-e natura . Evoluez prin prisma sentimentelor care le nasc .
Ori imi joc rolul ori ma retrag.

Dezamagitor.

Am fost neplacut surprinsa sa gasesc postarile mele insusite de altcineva .
Nu dau nume sau vreun link spre pagina respectiva .
Doar  ca doresc sa va rog ca data viitoare cand mai ''luati'' cuvintele altora precizati sursa ,nu ma refer strict la tot ce scriu eu aici , general vorbind, luati-o ca pe regula de bun simt si de respectare a ta .
O seara buna tuturor si un weekend delicios !